priviri

Jazz at Noon 7 februarie

Astăzi la Jazz at Noon am pus numai chestii agitate. Up-beat I guess. Am încercat de fapt să găsesc o temă care să poată reuni nişte chestii pe care chiar vroiam să le pun în emisiune. Şi de care n-a auzit multă lume (hihi).

Am pus, deci Acoustic Ladyland, Xploding Plastix, Jaga Jazzist şi aşa mai departe. Am sunat şi un prieten să-l întreb cum se pronunţă o chestie. A fost foarte cute.

Nasol însă că mi-a luat foarte mult timp s-o înregistrez, cu tiza în concediu şi ore pierdute pe la radio…

Ce mi s-a părut mie foarte dubios a fost că am fost felicitată pentru emisiunea asta, şi deci îmi pun multe semne de întrebare.

Dacă vouă v-a plăcut, daţi un semn. Please.

Anyway, radio romania muzical. Deci 12,30 pe 104,8 sau  97,6 sau pe muzical.srr.ro .

şi eu am francezii mei…

… de care sunt, desigur, îndrăgostita.




btw mama e de vină pentru acest post.

noi cronici şi interviuri

Interviu cu Manfred Honeck . dirijor dubios,care e genul de persoană religioasă care are o mică şi drăguţă capelă în casă. găsisem şi poze. intre două cruci mari, era şi o statuetă cu Fecioara Maria (ştiu că se numesc într-un fel dar mereu uit cum). mda. dubios. şi sun omul şi mi se răspunde cu “this is mr honeck’s suite, how may I help you”. Na, acum mă gândesc, Că totuşi era la om în camera de hotel sau ceva. Suite. Nu? Şi era oare un secretar, un impresar, un prieten, what? Bla.

Cronică de la Concertul de jazz dedicat lui Florian Lungu

Mini-cronică Bobby McFerrin

Mda. Cam atât pentru moment.

new wallpaper

Adevărul e că nu mă omor după wallpaperurile cu tot felul de animăluţe, but ISN’T HE CUUUUUTE!

be careful what you wish for

Iar am avut nişte săptămâni dure. Multă treabă în sesiune, destulă treabă pentru radio între timp, bla. Şi săptămâna trecută am fost la 3 concerte. Şi bla. sunt obosită. În general. Mi-ar prinde bine o pauză de măcar o săptămână. Şi ieri m-am trezit zicând ceva de genul “uff ce bine ar fi dacă aş putea să stau măcar o zi singură acasă să zac şi să nu mă piseze lumea cu telefoanele.

Deci mi-e rău de ieri de la prânz (nu mă mai întrebaţi de ce). Şi azi-noapte n-am prea putut să dorm. Adica m-am trezit pe la 4 şi n-am mi adormit până pe la 6-6 şi ceva. Şi azi am stat acasă. Şi am zăcut. Şi nu m-a deranjat nimeni. Că-mi era rău.Concluzia e în titlu.

go-go garage

cronicuţă de la concert

Mi-a apărut o cronicuţă nouă pe site-ul rrm.

Piesa mea preferată a fost asta.

era să fiu pianistă

Voi scrie chestia asta ca şi când, prin absurd, cineva care nu mă cunoaşte o va citi.

Eu am făcut pian 12 ani. În clasele I-IV mama m-a dat la Liceul de Artă. Să înveţe copilul cât mai multe lucruri (în I-IV faci la Liceul de Artă din Ploieşti şi muzică şi arte plastice, cică). Într-a IV-a am fost întrebată ce vreau să fac în continuare. Am zis pian (fără să mă gândesc prea tare i guess). Şi am făcut pian până-ntra 8-a. Şi-ntra 8-a am fost întrebată ce vreau să fac în continuare. Deja a fost mai greu. Simţeam că parcă poate aş putea să fac mai bine mate-info sau limbi străine sau ceva de felul ăsta (şi probabil într-adevăr aş fi putut). Dar am ales pianul.

Printr-a 10a m-am hotărât că vreau să dau la muzicologie, dar n-am vrut să renunţ nici la pian. Deci într-a 12a am tras foarte tare, am cunoscut şi o profă de pian genială care m-a făcut să avansez incredibil. Şi să studiez. Că, na, trebuie să fiu sinceră, până-ntra 12a nu studiam mai mult de 2 ore pe zi. Ceea ce înseamnă puţin mai puţin decât nimic. Şi într-a 12a am ajuns să studiez like 5 ore pe zi. Ceea ce oricum nu e extrem de mult, dar e decent.

Şi am dat admiterea şi la pian şi la muzicologie. Am intrat la amandouă. La fără taxă. Şi, long story short, la pian a fost groaznic. Şi după nici un an m-am lăsat.

Am cântat dup-aia din ce în ce mai puţin la pian (de studiat nici nu s-a pus problema). După ce n-a mai trebuit să cânt nici pentru mica şi penibila oră de pian pe care trebuia s-o fac la facultatea noastră de muzicologie, n-am mai cântat deloc. Mult timp.

I miss it.

nu stiu cum mi-a scăpat