christmas mood #17

Jennifer’s Body

I looooooooooooooved it!

Ştiu că nu e un film foarte christmasy şi că nu toată lumea e fană diablo cody după juno. Dar mi-a plăcut foarte foarte tare. Na, având în vede cât mi-a plăcut Ginger Snaps, it makes total sence, right? Oricum, chick flick meets robert rodriguez, teen slasher, absolut tot ce caut eu într-un film

Am mai zis şi altă dată că am devenit destul de superficială şi că-mi place să mă uit la chestii (filme seriale) în care lumea arată bine. Why the hell not, it’s just prettier. Şi aici ce pot să zic. I looooooooved it.

Ce-mi mai place e că ia metafore pe care dacă nu le-am zis şi noi le-am auzit de un milion de ori şi le ia ad literam.

*SPOILER*

De exemplu “teenage girls are evil” sau “indie bands nowadays would sell their souls to the devil to make it big”.

*gata SPOILER*

Îmi mai place că, asemănător lui Tarantino sau lui Rodriguez, pe alocuri duce nişte chestii la o extremă penibilă sau arre nişte replici mai mult decât ridicole, şi toate astea sunt voite, cel puţin aşa par.

Anyway, atât. I loved it.

perfect gift

M-am îndrăgostit definitiv şi iremediabil de toate chestiile de la The Unemployed Philosopher’s Guild pe care le-am descoperit la Anthony Frost, librăria cu cărţi în engleză de la Kretzulescu. Sunt absolut geniale păpuşile “little thinkers”. I-am văzut din vitrină pe câţiva (Freud, Chaplin, Einstein) şi a trebuit să intru să iau unul sau doi. Genial. Absolut genial.Şi irl arată mult mai bine

Preferatele mele personale sunt alea cu Freud (se pot face multe jocuri de cuvinte pornind de la “freudian slip”) şi Einstein.De exemplu Freud care se gâdilă şi ceasul relativ:

Dar pe-astea nu le-am văzut la Anthony Frost. Mai bine, iar aruncam cu bani în ei.

christmas mood #16

christmas mood #15

eveniment deloc monden

Sâmbătă, 19 decembrie 2009 – “Momentum de la ora 5″.

Mare eveniment, mare, organizat de Asociaţia “Momentum”, asociaţia noastră mică şi dragă, i guess.

După jdemii de conflicte (cine cântă, de ce cântă atât, cât să fie pauza, cine stă unde, cine prezintă, pe scurt cine ce face, unde, cât timp îi ia, şi cum naiba facem să fie totul gata la timp). După împărţit jdemii de fluturaşi şi aranjat jdemii de lucruri, am reuşit să facem totul la timp.

Am reuşit să facem un mega-concert în care au cântat un cor de copii, un cor de gospel, mai multe formaţii camerale, o trupă de jazz şi una de rock. Şi au şi dansat nişte greci Sper că n-am uitat nimic.

Pe lângă toată agitaţia incredibilă ajutată de tocuri de vreo 10-12 cm, nush cât au, am reuşit să am şi suprize plăcute. Cea mai mare fiind trupa de jazz. Care cred că a avut singurul concert ever în formula asta şi a funcţionat atât de bine fix pentru că n-au avut ăştia destule repetiţii cât să se certe foarte tare.

Oricum. Per total, a ieşit. A ieşit bine. Mai bine decât anul trecut, spun toţi (adică taică-miu şi bunică-miu).

Deja nu mai ştiu ce să spun, şi nu pentru că nu sunt multe de zis. Ci pentru că am fost trează cam 24 de ore. Şi n-am stat locului foarte mult. Şi acum sunt în continuare pe overload şi-o să-mi ia nişte timp până îmi amintesc toate fazele penibile sau dubioase sau enervante sau fun sau nice sau warm and fuzzy.

christmas mood #14

christmas mood #13

jazzy christmas

Au mai rămas 11 zile până la sfârşitul anului, e 20 decembrie şi toţi aşteptăm Crăciunul. Miroase a portocale şi a scorţişoară, zilele sunt mai vesele, chit că încă mai lucrăm ori am intrat deja în vacanţă (cei mai norocoşi dintre noi). Ne uităm visători la luminiţe, la brazi şi la vitrinele frumos aranjate. Ne facem griji, frumoase griji, ce cadouri, ce cozonaci, de unde sa luăm şorici… unde mergem să mâncăm sarmale, piftie, doar n-o să le gătim noi…

E vremea maratonului de filme vechi, filme dulci ca nişte bomboane fondante. Şi nu ne uităm numai la filmele de sezon (A Christmas Carol, It’s a Wonderful Life, How the Grinch Stole Christmas! şi alte desene animate) ci ne uităm pentru a mia oară la The Sound of Music, Singing in the Rain, Some Like it Hot şi alte filme cu Gene Kelly şi/sau Marilyn Monroe.

În tot timpul acesta ne prefacem şi noi că suntem într-un film alb-negru, că stăm într-o cabană la munte, în faţa unui şemineu în care trosneşte focul. Afară ninge şi încă ne mai e frig, deşi avem fes, fular şi mănuşi pufoase. Trebuie neapărat să ascultăm acum şi muzica potrivită. Şi cum parcă totuşi e prea devreme pentru colinde, hruşcisme şi coruri de copii, mai bine ascultăm… jazz. Să ne petrecem, deci, Crăciunul alături de Ella şi Satchmo, de Diana Krall şi de toate celelalte personaje care fac parte din acelaşi film.

(Descrierea emisiunii de azi pe care am făcut-o pentru site-ul Radio România Muzical)

christmas mood #12

preview pt emisiunea de maine